Ce este tulburarea evitanta de personalitate?
Tulburarea evitanta de personalitate este o afectiune psihologica in care o persoana traieste permanent cu frica de respingere, critica sau rusine. Cei care se confrunta cu aceasta tulburare isi doresc relatii apropiate, dar se tem atat de mult de a fi judecati sau raniti incat evita contactul social, relatiile emotionale si situatiile noi.
Aceasta tulburare nu inseamna timiditate obisnuita, ci o forma mult mai intensa de anxietate sociala si autodevalorizare. Persoana cu tulburare evitanta se izoleaza pentru a se proteja de posibile respingeri, dar in acelasi timp sufera profund din cauza singuratatii.
La psihoterapie Iasi, multi oameni vin spunand ca „pur si simplu nu pot fi in preajma altora fara sa se simta tensionati sau speriati”. Prin terapie, invata treptat sa inteleaga frica si sa reconstruiasca increderea in sine si in ceilalti.
Cum se manifesta tulburarea evitanta de personalitate?
Tulburarea evitanta de personalitate se poate recunoaste printr-o combinatie de ganduri, emotii si comportamente care se repeta in timp. Printre cele mai frecvente simptome se numara:
- Teama intensa de critica, respingere sau umilire.
- Evitarea situatiilor sociale – persoana refuza evenimente, interviuri, iesiri, chiar si conversatii obisnuite.
- Autodevalorizare – ganduri de tipul „nu sunt suficient de bun”, „sigur o sa ma judece”.
- Sensibilitate extrema la opiniile celorlalti.
- Izolare emotionala si sentiment de singuratate.
- Anxietate si tensiune in situatii interpersonale.
De multe ori, cei afectati isi construiesc o imagine falsa in exterior – par calmi, retrasi sau „timizi”, insa in interior se confrunta cu o frica constanta de a fi dezamagiti sau abandonati.
Cauzele tulburarii evitante de personalitate
Originea acestei tulburari este complexa, fiind influentata atat de factori genetici, cat si de experiente timpurii de viata. Printre cauzele posibile se regasesc:
- Critica excesiva in copilarie – parinti autoritari, lipsiti de afectiune sau prea exigenti.
- Experiente de respingere sau umilire – la scoala, in familie sau in relatii.
- Modele parentale anxioase sau evitante – copiii invata sa se fereasca de contact emotional pentru a nu fi raniti.
- Predispozitie genetica catre anxietate sau timiditate accentuata.
In esenta, tulburarea evitanta este o strategie de protectie: persoana invata sa se apere de suferinta retragandu-se din fata oricarei posibile dureri.
Diferenta dintre timiditate si tulburare evitanta
Timiditatea este o trasatura de personalitate normala, care nu impiedica functionarea in viata de zi cu zi. Persoana timida poate fi emotiva la inceput, dar reuseste sa se adapteze si sa interactioneze atunci cand este nevoie.
In schimb, tulburarea evitanta de personalitate determina evitare constanta si intensa, chiar si atunci cand nu exista un pericol real. Teama de a fi judecat devine atat de puternica incat persoana prefera izolarea totala.
Aceasta diferenta este esentiala pentru stabilirea unui diagnostic corect si pentru alegerea terapiei potrivite.
Cum se trateaza tulburarea evitanta de personalitate?
Tratamentul acestei tulburari necesita rabdare, intelegere si sprijin constant. Cel mai eficient mod de abordare este psihoterapia, care ajuta persoana sa se conecteze treptat cu emotiile si cu ceilalti.
1. Terapia cognitiv-comportamentala (CBT)
Aceasta forma de terapie este frecvent folosita la psihoterapie Iasi si are ca scop identificarea gandurilor distorsionate („nu merit sa fiu iubit”, „o sa rada de mine”) si inlocuirea lor cu perspective realiste si constructive.
2. Terapia centrata pe relatii
Ajuta persoana sa inteleaga cum experientele trecute influenteaza modul actual de a relationa. Prin relatia terapeutica, clientul invata ca poate fi acceptat si valorizat fara a fi judecat.
3. Tehnici de relaxare si mindfulness
Sustin gestionarea anxietatii si reduc teama de interactiune sociala, oferind un sentiment mai mare de control asupra emotiilor.
4. Terapia de grup (in etape avansate)
Ofera oportunitatea de a exersa relationarea intr-un mediu sigur si empatic.
Procesul terapeutic este gradual. Scopul nu este „sa devii extrovertit”, ci sa inveti sa traiesti confortabil cu tine si sa te apropii de ceilalti fara frica excesiva.
Viata cu tulburare evitanta de personalitate– speranta si schimbare
Desi poate parea o provocare uriasa, persoanele cu tulburare evitanta pot avea o viata echilibrata si implinita. Cu sprijinul unui psiholog si cu implicare personala, pot invata:
- sa recunoasca si sa accepte propriile emotii;
- sa isi exprime nevoile fara teama;
- sa construiasca relatii bazate pe incredere;
- sa se elibereze treptat de teama de respingere;
- sa se valorizeze pentru ceea ce sunt, nu pentru perfectiunea imposibila pe care o cautau.
La psihoterapie Iasi, abordarea mea ca psiholog Simona Curelaru este empatica si personalizata. Fiecare persoana are un ritm propriu de vindecare, iar scopul este sa gasim impreuna curajul de a reconstrui legatura cu ceilalti si cu sinele autentic.
Concluzie – a te apropia de ceilalti inseamna a te vindeca
Tulburarea evitanta de personalitate nu este o condamnare, ci un mecanism de protectie invatat in trecut. Prin terapie, poate fi dezactivat pas cu pas, pana cand frica se transforma in incredere si izolare in deschidere.
Daca te regasesti in aceste descrieri si simti ca frica de respingere iti limiteaza viata, nu esti singur.
Programeaza o sedinta de psihoterapie in Iasi cu Simona Curelaru, psiholog specializat in anxietate, relatii si tulburari de personalitate.
La cabinet psihologic Iasi Simona Curelaru te pot ajuta sa iti redobandesti libertatea emotionala si curajul de a fi tu insuti.