Copilaria este locul in care invatam cum functioneaza lumea. Este locul in care ne formam increderea, simtim siguranta, descoperim iubirea si invatam cum sa relationam cu ceilalti. Insa, pentru multi dintre noi, acest loc nu a fost intotdeauna linistit. Au existat momente dureroase, experiente confuze, poate chiar lipsuri, care au lasat urme; unele vizibile, altele aproape invizibile, dar prezente inca, acolo.
Subiectul traumelor din copilarie este unul profund si sensibil, dar necesar. Mai ales cand ne dam seama ca multe dintre reactiile, fricile, tiparele sau relatiile, pe care le avem ca adulti, isi gasesc radacina in acele amintiri vechi. Nu pentru ca vrem sa retraim trecutul, ci pentru ca trecutul s-a instalat in noi. Iar vindecarea nu inseamna stergere, ci intelegere si integrare.
In calitate de psiholog in Iasi, am intalnit frecvent oameni care, desi ajunsi la maturitate, traiesc sub umbre, pe care nu le inteleg pe deplin. Se simt „blocati”, „neintelesi” sau chiar „defecti”, fara sa realizeze ca, lupta interioara nu vine din prezent, ci dintr-un loc mai indepartat. Un loc, pe care, poate, nu l-au privit niciodata cu blandete. De aceea, vreau sa vorbim despre traumele din copilarie si despre impactul lor asupra vietii de adult, intr-un mod cald si uman, fara etichete si fara judecata.
Ce inseamna "trauma din copilarie"?
De multe ori, cand spunem „trauma”, ne gandim la abuz fizic, violenta sau pierdere. Insa trauma poate fi mult mai subtila, aparand sub forma suferintei emotionale, a pierderii, a neglijentei parentale, a criticilor, a respingerii, a presiunii de a fi perfect, etc..
Trauma nu este doar despre ce s-a intamplat. Este despre cum am procesat acel eveniment, si ce a ramas in noi dupa aceea. Un copil nu are mecanismele cognitive sau emotionale pentru a intelege tot ce traieste. De aceea, traumele se pot transforma in interpretari distorsionate: „nu sunt suficient de bun”, „dragostea trebuie castigata”, „emotiile sunt periculoase”, „daca fac o greseala, sunt respins”.
Trauma inseamna suprasolicitare emotionala, fara sprijin. Inseamna singuratate in fata fricii. Inseamna sa inveti prea devreme sa taci, sa te adaptezi sau sa porti o masca.
Cum se manifesta traumele copilariei in viata de adult?
Traumele din copilarie nu dispar odata cu varsta. Ele se ascund, dar sunt prezente in relatii, comportamente, reactii emotionale si chiar in alegerile pe care le facem.
Tipare disfunctionale in relatii
Adultii care au trait respingere emotionala pot deveni hipersensibili la respingere intr-o relatie. Un mesaj fara raspuns poate declansa anxietate profunda. O discutie in contradictoriu poate fi interpretata ca abandon.
Pe de alta parte, unii se feresc complet de intimitate. Evita atasamentul sincer, pentru ca doare prea tare. Sau incearca sa fie mereu pe placul celorlalti, de teama sa nu piarda afectiunea.
Valoarea personala
Copiii care au primit doar critici, comparatii sau indiferenta cresc deseori cu un sentiment de inferioritate. In viata de adult, chiar si implinirile pot fi puse sub semnul intrebarii: „am avut noroc”, „nu merit”, „sigur se va strica ceva”.
In alte situatii, trauma se poate transforma in perfectionism exagerat. O lupta continua de a demonstra ca valora ceva. Dar pentru cine?
Reglarea emotiilor
Un copil caruia nu i s-a permis sa isi exprime emotiile invata sa le suprime. Sa le ingroape. In viata de adult, acest lucru poate duce la dificultatea de a vorbi despre propriile trairi, de a plange sau chiar de a simti.
Altii traiesc la polul opus: sunt coplesiti de emotii intense, care par sa nu aiba sursa clara. Furia, rusinea, panica – toate pot proveni din acele experiente timpurii care nu au fost procesate.
Reactii disproportionate
Trauma poate determina reactii disproportionate la situatii aparent nesemnificative. Un ton ridicat, o critica blanda, un gest ignorat – toate pot declansa un val de emotii greu de controlat. Pentru ca nu este doar despre momentul prezent. Este despre ce reprezinta pentru psihic.
Ce putem face cand realizam ca purtam traume din copilarie?
Primul pas este recunoasterea. Oamenii cu traume adesea spun „a fost normal”, „asa se facea”, „stiu ca altii au avut mai rau”, „am trecut peste”. Insa corpul si inconstientul nu uita. Semnele sunt acolo, chiar daca noi refuzam sa le vedem.
Vindecarea nu inseamna sa aruncam vina pe parinti sau pe trecut. Inseamna sa ne oferim sansa sa intelegem. Sa ne oferim compasiune. Sa ne intrebam: „Ce am invatat atunci care imi face rau acum? Ce emotii am ingropat? Ce am nevoie sa simt acum?”
Psihoterapia este unul dintre cele mai sigure spatii, pentru a explora aceste dinamici. Un loc, in care putem reconstrui, lamuri si aduce lumina in zonele, pe care le-am tinut ascunse.
Psihoterapie Iasi – Un spatiu in care povestea ta este ascultata
Daca te regasesti in aceste randuri si simti ca anumite comportamente, emotii sau ganduri iti sunt greu de inteles sau controlat, te invit sa iei in considerare un proces de psihoterapie. Nu pentru ca „esti defect”, ci pentru ca meriti sa traiesti, fara povara trecutului.
Sunt Simona Curelaru, psiholog in Iasi, si lucrez cu oameni care, isi doresc sa inteleaga radacinile propriilor emotii si sa invete sa traiasca in claritate, acceptare si siguranta.