Somnambulismul, cunoscut popular sub denumirea de „mersul în somn”, este o tulburare a somnului în care persoana afectată se ridică din pat și desfășoară activități complexe, cum ar fi mersul sau vorbitul, în timp ce doarme. Această tulburare este considerată o formă de parasomnie, o categorie de tulburări care implică comportamente anormale în timpul somnului. Somnambulismul apare de obicei în timpul stadiilor profunde de somn, mai precis în faza de somn non-REM (non-rapid eye movement), când creierul este relativ „deconectat” de la conștiență, dar corpul este capabil de mișcare.
Simptome și comportamente
Persoanele somnambule pot efectua o gamă largă de activități în timpul episoadelor de somnambulism. Cele mai comune comportamente includ:
Mersul prin casă sau în alte locuri fără un scop clar;
Desfășurarea unor activități zilnice cum ar fi îmbrăcatul sau mâncatul;
Vorbitul sau mormăitul, adesea incoerent;
Uneori, persoana poate părea că are ochii deschiși, dar de fapt este „absentă” din punct de vedere conștient.
Un aspect important de reținut este că persoana nu își va aminti ce a făcut în timpul episodului de somnambulism, deoarece aceste comportamente nu sunt conștiente.
Cauze și factori de risc
Somnambulismul poate apărea din diverse motive și este influențat de mai mulți factori:
Moștenirea genetică: Somnambulismul este mai frecvent în familiile în care și alți membri au această tulburare.
Privarea de somn: Lipsa somnului de calitate poate provoca dezechilibre în ciclurile de somn, crescând riscul apariției somnambulismului.
Stresul și anxietatea: Perioadele de stres intens perturba somnul , declanșand episoade de somnambulism.
Consumul de alcool sau medicamente: Anumite substanțe pot afecta stadiile de somn profund și pot determina comportamente anormale.
Afecțiuni medicale: Tulburările respiratorii legate de somn (apneea de somn), sindromul picioarelor neliniștite sau alte afecțiuni neurologice pot contribui la apariția somnambulismului.
Cine este afectat?
Somnambulismul este mai frecvent la copii decât la adulți. Se estimează că aproximativ 15% dintre copii experimentează cel puțin un episod de somnambulism. În majoritatea cazurilor, copiii „depășesc” această tulburare odată cu creșterea, dar pentru unii, somnambulismul poate continua și la vârsta adultă. La adulți, somnambulismul este mai rar, dar poate fi asociat cu factori mai serioși, cum ar fi stresul cronic sau afecțiunile neurologice.
Riscuri și pericole
Deși majoritatea episoadelor de somnambulism nu sunt periculoase, există riscuri asociate cu această tulburare. Persoanele care merg în somn pot cădea, se pot răni sau chiar pot ieși din casă fără să fie conștiente de ceea ce fac. În cazuri rare, somnambulismul poate conduce la comportamente mai complexe și periculoase, cum ar fi conducerea unui vehicul.
Diagnosticul și tratamentul
Diagnosticarea somnambulismului se face de obicei prin observarea comportamentului în timpul somnului, fie de către partenerul de viață, fie de către părinți, în cazul copiilor. În unele cazuri, poate fi necesară o evaluare medicală mai amănunțită, cum ar fi un studiu al somnului (polisomnografie), pentru a exclude alte tulburări asociate.
Tratamentul somnambulismului variază în funcție de severitatea și frecvența episoadelor. În cazurile ușoare, tratamentul implica:
Îmbunătățirea igienei somnului: Stabilirea unui program regulat de somn, evitarea ecranelor înainte de culcare și reducerea consumului de cofeină.
Reducerea stresului: Tehnicile de relaxare și gestionarea stresului pot ajuta la prevenirea episoadelor.
Crearea unui mediu sigur: Închiderea ușilor și ferestrelor, îndepărtarea obiectelor periculoase și blocarea scărilor pot preveni accidentele în timpul somnambulismului.
În cazuri mai grave, medicamentele precum benzodiazepinele sau antidepresivele pot fi prescrise pentru a reduce frecvența episoadelor.
Concluzie
Somnambulismul este o tulburare a somnului care afectează milioane de oameni, în special copiii, și poate fi o sursă de stres și îngrijorare pentru familiile afectate. Deși rareori periculos, este important să se acorde atenție comportamentelor anormale din timpul somnului și să se caute ajutor medical în cazurile mai severe sau frecvente. Cu o igienă a somnului adecvată și măsuri de siguranță, majoritatea cazurilor de somnambulism pot fi gestionate eficient, reducând astfel riscurile asociate.
Sunteti in cautarea unui psiholog din Iasi? Apelați la un psiholog sau la un psihoterapeut bun din Iasi!
Dacă aveți nevoie de un psiholog sau de un psihoterapeut din Iasi, pentru a urma ședințe de psihoterapie sau consiliere psihologica, psiholog Iasi Simona Curelaru vă oferă susținere și îndrumare, în rezolvarea problemelor cu care vă confruntați.