Psiholog Iasi, Cum definim sanatatea mentala?

Sănătatea mintală este o sinteză complexă care rezultă dintr-o mulţime de parametri ai vieţii organice şi sociale, aflaţi în echilibru dinamic, care se proiectează pe modelul genetic al existenţei individuale şi al istoriei sale vitale (Gorgos, C., 1992,p. 126).

Astfel, antropologia şi psihiatria transculturală au evidenţiat gradul destul de complezent, uneori chiar paradoxal, de delimitare  a valorilor considerate normale, în raport cu semnificaţia unor fapte, a unor credinţe. Acest standard al normalităţii se edifică prin interferenţele etosului determinat istoric cu exigenţele sociale ale momentului, după dialectica unei finalităţi care nu se desăvârşeşte decât în limitele aleatoriului.

Majoritatea autorilor moderni conferă conceptului de "normalitate" dimensiuni comunitare, măsurabile prin intermediul nivelului de adaptare social-comunitară, în funcţie de nivelul economico-social şi cultural. Existenţa dinamică a individului trebuie concepută ca o succesiune de stări integrate ( adaptate) cu altele mai puţin integrate, în cadrul unei anumite plasticităţi adaptative, în care mediul şi persoana interacţionează.

Capacităţile de schimbare şi de rezistenţă la schimbare depind de proprietăţi de bază ale sistemului psihic, de ceea ce se numeşte fiabilitatea şi vulnerabilitatea sa (J.A. Malarewicz, 1996). Fiabilitatea ţine cont de competenţe, de activităţi şi de rezistenţa sistemului; vulnerabilitatea traduce gradul de fragilitate la evenimentele externe.

Trebuie recunoscut că în orice individ există un potenţial de anormalitate şi mulţi oameni manifestă comportamente anormale în unele momente ale vieţii lor, din motive externe sau ca urmare a unor modificări interne.

Pentru psihologia umanistă, nu există nici o dimensiune ideală a normalităţii, după cum nu poate exista nici o structură ideală de personalitate. Dorind în permanenţă să fie activ, omul „normal” este acela care se declară responsabil pentru propria viaţă şi pentru găsirea căilor optime de dezvoltare a propriei personalităţi. „Normalitatea absolută nu există, iar căutarea, eşecul, conflictul, frustrarea, delirul chiar sunt strâns indicate în condiţia fiinţei umane, fiind de fapt izvorul propriei deveniri”(S.M Rădulescu, M. Piticariu, 1989).

Dinamica raportului sănătate-boală nu ploate fi înţeleasă fără a lua în considerare noţiunea de proces patologic. Între normal şi patologic există o formă de trecere în care pot apărea fenomene de tip deviant faţă de primul, fără să exprime existenţa celui de-al doilea, aceste fenomene putând evolua în ambele sensuri.

Interesantă pare perspectiva dinamic-evolutivă oferită de M. Lăzărescu (1994.p.231): „...nu trebuie uitat că există o firească progresie maturantă în cursul ontogenezei cu particularităţi de vârstă pentru toate funcţiile psihice. Plusul sau minusul unei stări psihice trebuie apreciat apoi şi în raport cu oscilaţiile ciclice ale existenţei, care se pot exprima prin faze de expansivitate şi inhibiţie ce apar periodic. Subiectul trăieşte în permanenţă un efort de sinteză care e nevizibil în normalitate şi pe care psihopatologia ni-l evidenţiază. Doar odată cu patologia înţelegem faptul că normalitatea şi sănătatea sunt expresia unei permanente elaborări, a unui permanent efort constitutiv”.

În concluzie, clasificarea relaţiei existente între normal şi patologic nu se poate face fără abordarea unor categorii diverse din diferite domenii (medical, psihologic, social, antropologic, etc.) problema normalităţii impunând cu necesitate atât o analiză filosofică, cât şi interdisciplinar-ştiinţifică.

Sunteti in cautarea unui psiholog din Iasi? Apelați la un psiholog din Iasi!

Dacă sunteți în căutarea unui psiholog din Iasi , Cabinetul de Psihologie și Psihoterapie Simona Curelaru, Iasi, vă oferă susținere și îndrumare în rezolvarea problemelor cu care vă confruntați.